eu şi cu tine

it can’t come quickly enough.

sau despre el era vorba?

scuză-mă, iubito, dar vă confund. ţi-am zis să nu ai aşteptări „obişnuite” de la mine, eu altceva nu pot vedea in tine, adică în voi.

sursa pozei: aici.

Milk and Honey are My Drugs

Creatrix: hai sa scriem o postare impreuna sa vedem ce iese, despre nimfe si androgini.

Hoefora: ok, zână.

Creatrix: satirul şi heruvissima, pe o creangă groasa de copac, plină cu liane şi flori şi satirul ii cântă fetei din corn şi fata se apleaca si ii face un blowjob.

Hoefora: Heruvissima se juca tetris si snake si world of warcraft (si pe vremea aia era cel mai tare mmorpg). Avea un yo-yo cu aţă din cosiţele persefonei si, deseori, mergea la bunicuta in padure cu merinde proaspete luate de la bişniţarii de la porţile iadului. Heruvissima era frumoasa şi dulce şi cel de-al cincilea ochi al ei avea o strălucire metalică. Cu ochiul al cincilea plângea muzical.

Creatrix: avea o sora cu care facea incest şi care se numea Serenissima. Era goală şi purta o coroană de spini.

Hoefora: Cele două surori erau felicissime si dragostea lor dezinteresată şi desfăşurată pe ierburi şi lacuri stârnea invidia zeităţilor. Serenissima ura psihotropele, în comparaţie cu Heruvissima care, cum se trezea din somn sau băgău, alerga în lanul de cînepă, de unde smulgea în fugă frunze şi le fuma cu amantul ei, Cordellius.

Creatrix: surorile făceau baie in râul de lapte si miere. ah dulce decadenţă, suspina serenissima in timp ce ii făcea masaj lui heruvissima, cu mâna poposind pe sânii ei mari şi pe părul ei negru. vino şi tu cordellius, spuneau fetele, trăgându-l pe cordellius de coada lui lungă pe care o infăşurau pe mâna ca pe un lasou.

fauni extratereştri.


Beautiful Boy

vroiam numai să îţi spun că one day I will come for you.

Note to Myself

billy corgan has depression+ocd. we are brothers.

i have yellow nails. biankablakko sends instant glucose up my brain.

i am wearing green, purple and blue today. my unward is harlequinish.

we always choose „the safe way” but the safe way cannot make us happy. it’s just some bullshit we are directed into.

i will become a writer or a poet or smth like that. it was quite hard for me to understand this is my vocation, since i have been labeled myself many names, except the real one.

i guess „coke” should be spelled inwards: „keco”.

this new time is the best things happening to me. at the end, i will be happy. i have still got psychotherapy sessions. I was really ashamed to admit i am doing that, but since this is the truth, what’s the problem?

one of the things that used to make me angry is that whenever i used to say something, people would go like „you are crazy/ what sort of a thing is that?/ this is madness/”. now i dont go angry anymore. because i don’t say anything.

my biggest wish in life is not to worry about things. i just wanna have my tea or coffee in the bedroom and look outside and watch videos of Placebo when they were my age, like 26-27 (Brian used to wear pink lipstick that made him look like shit). Just watch old concerts of those guys. i don’t want to be part of the ratrace they call life.

yesterday, i tried to make a photo of me with a small quadrate paper on my tongue, to look like manson in party monster. „how do you like my ufo?” but i did not like any of the images and at night, i realized there was nothing wrong with the pictures, i am just not totally recovered, that’s why i dont like the images. maybe next time i will do it and post the results here with the party monster story.

i guess lady gaga is so perfect and i love everything she does. she introduced me to the suffering for the love of music. i told hoefora that you don’t listen to gaga at work, you listen to her when it’s evening when the window is open and you have some keco lines underneath the nose.

i am so peaceful after i gave up all my handicaps: ambition, need to be the best, to be perfect, to be the first in everything. do i really need that crap?

i finally admitted not everybody likes me. it was like a breath of fresh air. and even if i meet again the people who rejected me or insulted me, i will speak nicely to them. i really can’t be a bitch because bitchhood sucks and so does having resentments.

Animal Lover

Îmi place să mă joc cu heruvissime. Heruvissime mici. Iar fata din povestea asta chiar Heruvissima se numeşte. Personaj parcă născut din Shakespeare, din grădinile lui cu zâne şi măgari, Heruvissima părea făcută din muzică, iar degetul ei desena neîncetat în timp ce asculta operă. Uneori cânta la pian aşa de frumos, încât timpul devenea ud şi începea să plouă cu sateliţi. Sublimul e ceva ce se transmite prin aer.

Vara, in casă, Heruvissima umbla cu sânii goi, cu o fustă albă de tul şi unghiile de la picioare animal print.

Îi plăcea opera şi avea tot timpul la ea o acadea, cu care lovea bărbaţii peste fund, atunci când purtau chiloţi de staniol şi ascultau La Traviata.

Heruvissima era foarte sălbatică şi nimeni nu o imblânzise, nici Pan, nici Priap, nici Apollo, cu tot cortegiul lui de zei nenorociţi.

Deşi nimeni nu se aştepta de la o iubitoare de operă, Heruvissima a plecat in armată la 23 de ani şi ziua încorporării fu de neuitat, cu băieţi care îşi conduceau iubitele la unitate. Ce ploaie de lacrimi avea loc la intrare, fetele intrau, băieţii plecau acasă şi încet încet, opera se auzea tot mai puţin, inlocuită fiind de o voce subţire în microfon şi o clapă obosită, care cântau de vrei mama să mă vezi, vino-n unitate.

Zilele continuau cu trezirea la ora 5, exerciţii, fugă, tactici, tehnici, târâş pe coate şi exuvii. Fetele mâncau intr-o cantină unde uneori se luau la bătaie, pe mese, ca in filmele cu deţinuţi şi seara dormeau 20 intr-o cameră iar Heruvissima adormea ultima, pe manele, aduse de câteva fete de la ţară. Aveau sub pat plase (plăsi) de rafie. Fetele işi ţineau hainele in dulapuri înguste tapetate pe interior cu bărbaţi dezbrăcaţi de prin telenovele.

Heruvissimei nu îi plăcea nici un bărbat din unitate. Se perindau pe acolo animalieri care îşi tăiau unghiile cu barda, musculoşi, „bărbaţi adevăraţi” convinşi de condiţia lor de fuckeri. Cât de tare le plăcea de fata asta de la oraş, fata asta de Bucureşti, cu unghiile de leopard, cu pielea sa albă, şi de fiecare data când Heruvissima trecea pe acolo, ţineau să îi spună că ei, băieţii „beau şi fut ca maşina de cusut”.

Dar omul după care se uita domnişoara era un ofiţer mai tânăr, înalt, slăbuţ, creol, care mai degrabă părea violonist decât căpitan iar într-o noapte, când fetele erau plecate din unitate, domnul ofiţer se duse in camera Heruvissimei, şi fără nici un cuvânt, o dezbrăcă, o trânti în pat şi abuză de fata noastră în toate modurile posibile.

Apoi viaţa a continuat la fel.

Zeii se zbenguie prin păduri.

Herminele se ascund după copaci, împuşcându-l pe Rigoletto cu pistoale cu apă.

Opera a rămas sublimă.

Armata a rămas dură şi cretină.

Părinţii aşteaptă liberarea şi mai primesc scrisori de la fete.

Iar in unele nopţi senine, tânărul ofiţer mai vede cum se deschide uşa şi nişte picioruşe fine intră in încăpere şi de fiecare dată simte nevoia să se termine pe pielea ei albă, pe părul ei negru, pe unghiile ei animal print.

Minus 5 Grade sub Mări

Miss Deianeira

working052

working031

working-01

working022

working04